duminică, 28 iulie 2013

Vara asta

Vara asa am prins cele mai frumoase weekend-uri la mare, cu mai putin de 30 de grade, cu apa calda, cu putin oameni si cu o plaja de care m-am indragostit. Cu hamace atarnate in apa, cu leagane in nisip, cu scaune colorate aruncate pe plaja, cu muzica in surdina si cu oameni care-si vad de treaba si relaxarea lor, "Oha Beach" a fost minunata, atat cat am cunoscut-o eu. Si mi-ar placea sa ramana asa, sa nu mearga acolo decat cine trebuie, adica cui ii place linistea si pacea. Cand am povestit de Oha, toata lumea credea ca e in departari, peste mari si tari. O mare linistita si un hamac nu prea ne caracterizeaza, se pare, desi e un concept asa frumos si simplu si, mai mult, la indemna oricui. Si care pe mine m-a ajutat sa redescopar marea.


Vara asta am stat ore de-a sirul in gradini, printre cladirile gri ale Bucurestiului. Am ajuns rar de tot in Centrul Vechi, dar mi-am potolit setea de verde la Verona, OAR, Copacul, Shift, Le Theatre si, mai nou, la Eden Garden. Unele sunt ingrozitor de aglomerate la anumite ore de seara, altele sunt perfecte pentru dimineti de weekend, la altele trebuie sa stai la coada pentru un loc dar, una peste alta, toate iti dau senzatia ca ai ajuns in curte sau in livada la bunica, cu via necoapta deasupra capului sau cu umbra unui copac neobosit.  

Vara asta am citit carti de suflet. Mi-am continuat periplul Murakami, pe care nu l-am finalizat inca, l-am descoperit pe Kawabata, dar si una dintre cele mai frumoase si simple carti, de stat la plaja cu ea si de terminat sub umbrela. "Limbajul Florilor" (Vanessa Diffenbaugh)  are un titlu care mi-a placut din prima, desi eu si florile nu avem o relatie tocmai buna - ele imi fac ziua mai frumoasa, dar eu le las sa se usuce. Este o poveste despre imperfectiune, ura si dragoste, declin si reinventare, presarata cu flori, dar mai ales cu pasiune. Pentru ca nici cele mai bune lucruri din lumea asta nu exista intr-o stare pura si nealterata, intotdeauna este un trecut care le tine umbra.   

Vara asat am invatat sa tin mai mult la oaza mea de liniste.