sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Le Havre

"Le Havre" mi-a plăcut pentru simplitate, pentru modul frumos şi simplu în care trăiesc personajele, chiar şi atunci când viaţa nu e simplă. Pentru cadrele uşor teatrale, care te duc într-o lume paralelă. Nu pentru că ar fi SF sau că povestea nu ar avea legatură cu realitatea, ci pentru modul domol şi lin în care se desfăşoara lucrurile.

Un puşti imigrant îşi găseşte, într-un locuitor al unui orasel mic - Le Havre, un prieten bun care îl ocroteşte, salvându-i astfel viitorul. Povestea nu e complexă şi întortocheată, intriga e simplă, dar tocmai asta e frumuseţea filmului. Plus un final optimist, care te face să crezi că un bine făcut într-un loc se revarsă într-altul, având puterea de a şterge urme adânci şi bolnave.


http://www.imdb.com/title/tt1508675/?ref_=sr_1

Amour - amor?

Marele câştigător al acestui an de la Cannes şi-a meritat, zic eu, titlul.

Cum se mai iubesc oamenii după 10, 20, 50 de ani de căsnicie, aceeaşi căsnicie? Este dragostea cum ne-o imaginăm, liniştită şi senină, aşteptându-şi împacată moartea? Sau e crudă şi plină de vicii, ca viaţa acelora care nu au avut răgaz să se înţeleagă? Sau poate chiar şi atunci când viaţa curge lin, fără traume majore, există ameninţarea morţii şi surpriza de a-i face faţă. A morţii noastre sau a celui cu care ne-am împărţit viaţa. Alături de care ne vedem propria moarte, cum frumos povesteşte Yalom în "Privind soarele în faţă".

"Amour" este despre cum dragostea, într-un punct culminant, poate să scoată ce e mai frumos, dar şi ce e mai rău din noi. Unde începe şi unde se termină grija faţă de noi şi grija faţă de celălat? Cât putem să dăm şi de ce avem nevoie pentru a da? Cât putem să respectăm din dorinţele celuilalt, fără a ne sacrifica pe noi? De câtă renunţare suntem capabili? Unde e locul dragostei în toate acestea?

"You are very kind but you are a monster sometimes", pare a fi replica cheie a unui film care începe liniştit, cu povestea unei vieţi banale şi pline de tabieturi a doi batrani. În aceasta, însă, intervine panica, apoi boala şi neputinţa, apoi cruzimea. În toate acestea, trăieşte dragostea...

"Le gamin au velo"

Un film care surprinde cu un realism feroce cât de greu e, câteodată, să fii copil în lumea adulţilor. Când presupui din start, doar pentru că aşa ar fi normal, că parinţii te iubesc şi vor avea grijă de tine. Că te vor iubi neconditionat şi că te vor proteja. Că sunt responsabili şi maturi. Când, uneori, se întamplă să te lase să lupţi singur, prematur, cu responsabilităţi care îţi depăşesc puterile şi vârsta.

În lumea cealaltă, adulţii îşi cară şi ei propriile greşeli. Greşeli care ajung, în final, să le invalideze calitatea de a fi părinţi.

Un film despre dureile crunte ale copilariei pentru că, uneori sau deseori, copilaria nu e o livadă plină cu pomi şi flori. O poveste despre cum poţi să cucereşti inima distrusă a unui copil cu dragoste, toleranţă şi răbdare. Un film care ilustrează reuşit o relatie care se creează, cu eforturi şi sacrificii, cu julituri şi greşeli. Un tablou despre o lume cruntă, dar cât se poate de adevarată.

Adăugaţi o legendă



 

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

”The perks of being a wallflower"

Trebuie să recunosc că ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film a fost titlul. Am aflat ulterior că este titlul nuvelei scrise de Stephen Chbosky, după care a fost realizat filmul.

The perks of being a wallflower ilustrază frumos adolescența și prima dragoste. Și nu numai prima dragoste, ci poate prima scanare mai seriosă a propriului eu, în care ies la iveală toate focurile de artificii. Adolescenţa ne urmăreşte o viaţă, ne formeazăm dar lasă şi urme, regrete. Ne transformă din observatori în participanți la propria viaţă. Ne învăţă să alegem şi să „acceptăm dragostea aceluia pe care credem că îl merităm”.




We accept the love we think we deserve.

How's your first relationship going? 
It's so bad, that I keep fantasizing that one of us is dying of cancer, so that I don't have to break up with her. 

I don't know if I will have the time to write anymore letters because I might be too busy trying to participate. So if this does end up being the last letter I just want you to know that I was in a bad place before I started high school and you helped me. Even if you didn't know what I was talking about or know someone who has gone through it, you made me not feel alone. Because I know there are people who say all these things don't happen. And there are people who forget what it's like to be 16 when they turn 17. I know these will all be stories someday. And our pictures will become old photographs. We'll all become somebody's mom or dad. But right now these moments are not stories. This is happening, I am here and I am looking at her. And she is so beautiful. I can see it. This one moment when you know you're not a sad story. You are alive, and you stand up and see the lights on the buildings and everything that makes you wonder. And you're listening to that song and that drive with the people you love most in this world. And in this moment I swear, we are infinite.